Cresterea orezului produce gaz metan prin alimentarea microbilor care locuiesc sub padurile de orez. Riceul este cea mai mare cultură din lume în ceea ce privește producția.
Agricultura de orez este una dintre cele mai semnificative surse de gaz metan create de om. Într-o lume afectată de schimbările climatice, orezul în creștere devine din ce în ce mai puțin ecologic. Niveluri mai ridicate de dioxid de carbon din atmosferă determină creșterea plantelor de orez în paddies cu o rată mai rapidă. Aceasta, la rândul ei, hrănește organismele microscopice care trăiesc mai rapid sub padi, determinând astfel mai mult metan să intre în atmosferă. În plus, temperaturile crescute scad producția de orez, ceea ce înseamnă că mai mult metan este creat pentru fiecare lira de orez produs.
Cu toate acestea, aceste probleme sunt solvabile dacă producătorii implementează anumite tehnici agricole. De exemplu, începând cu anul 2000, fermierii de orez din China au început să scurgă terenurile de orez în loc să le inundă în mijlocul sezonului de creștere, precum și prin utilizarea de îngrășăminte diferite, ceea ce a redus în mod semnificativ emisiile de metan. Alte opțiuni recomandate de către oamenii de știință includ trecerea la soiuri de orez mai rezistente la căldură și la modificarea datelor de plantare și de recoltare. Acest lucru ar contribui la atenuarea problemei randamentelor reduse, reducând în mod eficient emisiile de metan din fiecare lira de orez.
