O soluție hipotonică conține o concentrație relativ scăzută de substanțe dizolvate dizolvate, ceea ce înseamnă că are o concentrație mare de apă. Astfel, atunci când un pacient primește o soluție hipotonică, concentrația de apă din soluție este mai mare decât concentrația de apă din celulele pacientului. Acest lucru duce la apa care se deplasează din soluția hipotonică și în celule. Ca rezultat, soluțiile hipotonice funcționează bine pentru tratarea adevăratei deshidratări, care apare atunci când corpul este lipsit de apă dar nu și-a pierdut nici un fel de electroliți.
În afară de soluțiile hipotonice, există alte două categorii de lichide IV pe care profesioniștii din domeniul medical le administrează pacienților. Soluțiile hipertonice au concentrații mari de electroliți și sunt utile pentru tratarea pacienților care suferă de hiponatremie, o afecțiune în care concentrațiile de sodiu din sânge sunt scăzute. Exemple de soluții hipertonice sunt 10 procente de dextroză în apă și 5 procente de dextroză în 0,45 procente clorură de sodiu.
Soluțiile izotonice sunt a treia categorie de lichide IV. O soluție este clasificată ca izotonică atunci când are aceeași concentrație de solvenți dizolvați ca și mediul său extern. Soluțiile biologice, izotonice înlocuiesc fluidele pierdute în timp ce crește volumul vaselor de sânge.
