Un obiect cu o greutate mai mare rezistă oricărei modificări a vitezei sale și are o tendință mai mare de a-și menține mișcarea. Acest lucru se datorează faptului că un obiect cu o greutate mai mare este mai masiv și un obiect masiv mai multă inerție care îi face să reziste la orice schimbare a vitezei.
Prima lege a mișcării lui Newton afirmă că un obiect la odihnă rămâne în repaus și un obiect în mișcare rămâne în mișcare, dacă obiectul nu este acționat de o forță dezechilibrată. Această forță depășește orice forță rezistivă, cum ar fi frecare, pentru a provoca accelerația. Accelerația determină ca un obiect să-și schimbe viteza sau direcția de mișcare.
A doua lege a lui Newton afirmă că o forță este un produs al masei unui obiect înmulțit cu accelerarea unui obiect. Greutatea în sine este un tip de forță în care accelerația pe obiect se datorează efectului gravitației Pământului. Deoarece această accelerație este constantă, greutatea obiectului este direct legată de masa obiectului. O creștere a greutății unui obiect, de asemenea, crește forțele rezistente, cum ar fi frecare, ceea ce face mai dificil pentru un obiect de a obține viteză în repaus și crește tendința ca obiectul să piardă viteza în timp ce se află în mișcare.
