Reacția funcționează prin încălzirea metalului peste o temperatură critică, menținându-l la o anumită temperatură și culoare și lăsându-l să se răcească la temperatura camerei cu o viteză controlată. Acest proces crește rata de difuzie a atomii spre starea lor de echilibru prin asigurarea energiei necesare pentru ruperea legăturilor atomice. Mișcarea atomilor redistribuie și distruge dislocările în structura metalului.
Reacția are loc în trei etape: recuperarea, recristalizarea și creșterea cerealelor. Recuperarea are loc la temperaturi mai scăzute de recoacere și are ca rezultat înmuierea metalului prin îndepărtarea dislocărilor. Recristalizarea are ca rezultat noile granule fără tulpini care le înlocuiesc pe cele deformate de dislocări. Creșterea cerealelor are drept rezultat coagularea microstructurii metalului, ceea ce poate cauza o pierdere de putere dacă metalul nu este întărit.
Procesul termodinamic al ameliorării stresului este spontan, dar apare încet la temperaturile camerei. Temperaturile ridicate de recoacere accelerează acest proces. Reacția pregătește metalul pentru lucrări ulterioare, cum ar fi tăierea, modelarea sau formarea. Metalele neferoase, cum ar fi cuprul, argintul și alama, pot fi răcite rapid prin stingerea în apă, în timp ce metalele feroase trebuie să fie răcite încet în aer. Aluminiu poate fi topit dacă este încălzit prea mult, deci trebuie încălzit la distanță.
