Potrivit Federației Naționale a Sălilor sălbatice, distrugerea habitatului are loc atunci când activitatea umană schimbă drastic sau distruge orice ecosistem natural. Distrugerea habitatelor reduce alimentul, apa și adăpostul disponibil pentru a susține viața sălbatică. >
Distrugerea habitatelor amenință speciile sălbatice și reprezintă o cauză primară a speciilor pe cale de dispariție. Construcția, mineritul, forarea, noi autostrăzi și proiectele de apă toate distrug habitatele. Distrugerea habitatelor nu arată întotdeauna ca o distrugere. Umplerea unei zone umede face ca aceasta să fie mai ospitalieră oamenilor, dar să schimbe ecosistemul astfel încât să nu mai suporte viața sălbatică nativă. Deși drumurile par a fi minim invazive, ele se descompun în zonele mari de habitat și reduc cantitatea de zonă pentru o specie de pescuit. Acest lucru limitează numărul de colegi disponibile și dimensiunea teritoriului disponibil pentru creșterea tinerilor.
