împerecherea bazei este legarea specifică a bazelor nucleotidice complementare una față de cealaltă într-un acid nucleic. În perechea de bază, o legătură purină cu o pirimidină; în mod specific, guanina formează o legătură cu citozina și legături de adenină fie cu timină, fie cu uracil, în funcție de tipul de acid nucleic implicat.
Perechea de baze este atât de specifică încât, dacă este cunoscută o catenă de ADN, cealaltă parte poate fi reconstruită. Acest proces formează baza pentru replicarea ADN-ului și pentru transcrierea ARN-ului mesager.
Exactitatea împerecherii de bază vine de la dimensiunea bazelor. Două purine nu se pot încadra într-o treaptă, iar două pirimidine nu sunt suficient de lungi pentru a trece într-o treaptă a unei molecule de acid nucleic. Acest concept este numit regula lui Chargaff de împerechere a bazei de ADN. De asemenea, această regulă explică de ce cantitatea de adenină și timină este echivalentă, iar cantitatea de citozină și guanină este egală într-o moleculă de ADN.
