Cele trei paradigme teoretice majore din sociologie includ paradigma conflictului, paradigma funcționalistă, cunoscută și ca funcționalism structural și paradigma interacționistă simbolică. Paradigmele sunt perspective largi sau puncte de vedere care permit oamenilor de știință socială au o varietate de instrumente pentru a descrie comportamentul societății și pentru a putea crea ipoteze și teorii.
Paradigma conflictului este folosită pentru a explica factori precum inegalitatea socio-economică, inclusiv sărăcia și bogatul, ageismul și sexismul. Cel mai important, această paradigmă este folosită pentru a descrie inegalitățile care se găsesc în toate societățile din întreaga lume. Paradigma conflictului se bazează pe ideea că fiecare societate se confruntă cu inegalitate bazată pe diferențele sociale dintre grupul dominant și celelalte grupuri din societate.
Cei care abordează ideile paradigmei funcționaliste văd societatea ca stabilă din punct de vedere social și descriu mecanismele folosite pentru a menține stabilitatea socială. Aceasta explică diferitele moduri în care instituțiile societății, cum ar fi familia și religia, lucrează împreună pentru a forma solidaritate socială.
Pentru cei care urmează paradigma interacționistă simbolică, societatea este privită ca niște grupuri mici de oameni care interacționează în funcție de modul în care diferitele simboluri culturale, cum ar fi limba scrisă și vorbită, sunt interpretate de către oamenii din societate. Cu toate acestea, interesul major al acestei paradigme este interpretarea simbolurilor culturale.
