Teoria visurilor pentru supraviețuire afirmă că visele au ajutat oamenii evolutiv prin simularea amenințărilor, pregătindu-i astfel pe oameni să lupte pentru supraviețuire. Se numește și teoria simulării amenințărilor.
Teoria derivă din ideea că multe vise sunt stresante. Când oamenii visează, adesea visează la situații în care trebuie să lupte pentru a supraviețui. Acest lucru oferă în mod practic o practică pentru instinctele de supraviețuire și funcționează ca un mecanism de apărare.
Un studiu realizat în Finlanda în 2005 a avansat teoria visei pentru supraviețuire prin analizarea viselor copiilor care au experimentat multe evenimente traumatizante și copii care nu au avut. Cercetătorii au prezis că experiența copiilor kurzi, care fuseseră supuși unui război și unui pericol constant, și-ar fi înălțat instinctul de supraviețuire și, prin urmare, ar avea vise mai mari de vise stresante. Constatările au susținut această predicție, deoarece copiii kurzi au raportat evenimente de vis mai intense și mai frecvente decât grupul de copii finlandezi, care au condus copiii relativ normali.
Visele au fost un mister și un subiect de studii și teorii în multe discipline, inclusiv psihologie, antropologie evolutivă și neuroștiințe. Recunoscutul psihanalist Sigmund Freud a fost deosebit de interesat de ele ca o manifestare a minții inconștiente. El a subliniat necesitatea de a separa conținutul real al visului de tema sau sentimentul general, care au avut tendința de a simboliza alte evenimente în viața visătorului.
