În istoria artei, ce descrie termenul "Renaștere"?

În istoria artei, ce descrie termenul "Renaștere"?

Termenul "Renaștere" descrie o perioadă de artă în care europenii au reînviat și redescoperit stilurile clasice din Grecia antică și din Roma antică. Perioada "proto-renascentista" a inceput in 1280 in Italia, cand artizanii au incercat sa faca mari realizari, cum ar fi cele din vremurile romane, cu 700 de ani in urma. Perioada Renașterii a durat până la sfârșitul anilor 1500, când stilul manierist al artei a devenit favorizat mai mult decât naturalismul Renașterii înalte.

Artistul florentin Giotto, care a trăit între 1267 și 1337, a inventat tehnici avansate pentru a picta realist corpul uman. Frescele lui Giotto au împodobit biserici și catedrale în toată Italia înainte de nașterea lui Michelangelo. Proto-renascentista a câștigat popularitate în anii 1400 cu artiști precum sculptorul Lorenzo Ghiberti, arhitectul Filippo Brunelleschi, Masaccio și Donatello în timpul domniei puternice a familiei Medici din Florența.

Renașterea înaltă a fost din anii 1490 până în 1527. Maestrii ca Leonardo da Vinci, Michelangelo și Raphael au dominat această perioadă, împreună cu Bramante, Giorgione, Titian și Correggio. Picturile lui Da Vinci, cum ar fi "Mona Lisa" și "Cina cea de taină", ​​sunt considerate ca o lucrare de lumină și umbre. Cele două sculpturi ale lui Michelangelo, David și Pietà, au fost făcute în faimoasele sale fresce din Capela Sistinei din anii 1508-1512. Multe dintre picturile lui Raphael, cum ar fi "Școala din Atena", se află în Vatican.