Ca multe alte păsări, bufnițele ajung să zboare prin aripile lor. Cu toate acestea, bufnițele au o adaptare specială care le permite să zboare aproape silențios și să ia prada prin surprindere pe nopțile întunecate.
Zborul în păsări, inclusiv bufnițele, implică o scădere a încrederii și o înclinare în sus. Coborârea este o mișcare descendentă și înainte, care propulsează pasărea înainte. Capetele penei primare se separă în timpul atingerii, iar aripile se îndoaie spre corp pentru a reduce dragul.
În majoritatea păsărilor, aerul trece peste suprafața aripii, generând turbulențe și un sunet urgent. Cu toate acestea, marginea de vârf a unui primar bufnita este pieptene, cum ar fi, în timp ce marginea opusă are franjuri moi. Această fringingă sparge turbulența și reduce sunetul, făcând zbura bufniței aproape de tăcere.
Un beneficiu al zborului aproape silențios este capacitatea de a surprinde prada într-un mediu întunecat. Absența sunetului înseamnă, de asemenea, mai puțină interferență cu propriul sentiment de auz al bufniței, dând pasăre o acuitate auditivă mai bună.
Nu toate bufnițele sunt nocturne. Unele specii originare din regiunile de nord, cum ar fi bufnița cu zăpadă și bufnița cenușie, sunt cel puțin parțial diurnale. Acest lucru este parțial rezultatul mai puțini ore de întuneric în timpul vremii arctice. La aceste specii, marginile de pene de tip pieptene sunt absente.
