Unii oameni celebri cunoscuți pentru neascultarea civilă sunt Henry David Thoreau, Mohandas Gandhi și Vaclav Havel. Neascultarea civilă este refuzul de a se conforma legilor nedrepte ca formă de protest politic.
Ezoterul lui Thoreau din 1848, "Neascultarea civilă", a formulat ideea neascultării civile în epoca modernă. În acest eseu, el a explicat rațiunea din spatele refuzului său de a plăti impozite federale în timp ce Statele Unite condamnau sclavia și au urmărit războiul mexican-american. Argumentând că impozitele sale ar sprijini politicile pe care le-a găsit imoral, Thoreau a refuzat să le plătească, câștigând o noapte în închisoare.
Gandhi a creat conceptul de satyagraha, o teorie a neascultării civile nonviolente, în lunga sa mișcare de a elibera India de dominația colonialului britanic. El a condus numeroase acte de masă de neascultare civilă, printre care și Dandi Salt March 1930, în care o mulțime de zeci de mii a sfidat taxa britanică asupra sării făcându-și propria sare de la mare. Aceste proteste au fost cruciale pentru asigurarea independenței Indiei. Havel a optimizat teoria neascultării civile pentru ao face relevantă într-o societate comunistă. În eseul său, "Puterea celor fără putere", Havel susține că sistemul totalitar impune ca toți cei dintr-o societate să se supună, ceea ce înseamnă că oricine refuză să trimită cheamă întregul sistem. Havel și-a folosit înțelegerea pentru a conduce o mișcare care în cele din urmă a condus la democrație.
