Refugiații sunt persoane care sunt forțate să părăsească comunitatea lor de origine pentru a-și păstra propria siguranță. Războiul, schimbările climatice, turbulențele politice, opresiunea și dezastrul natural sunt câteva dintre motivele care îi determină pe indivizi și pe familii să devină refugiați.
Legile internaționale actuale privind refugiații se bazează pe o convenție a Organizației Națiunilor Unite din 1951, intitulată "Convenția privind statutul refugiaților". Convenția definește refugiații ca fiind cei care părăsesc țara lor "datorită temerilor bine întemeiate de a fi persecutați pentru motive de rasă, religie, naționalitate sau apartenență la un anumit grup social sau la o opinie politică ". 147 de state au semnat Convenția, acceptând să adere la liniile directoare pentru definirea și acceptarea refugiaților.Convenția a fost inițiată pentru a oferi îndrumări pentru națiunile gazdă care au văzut mari influxuri de oameni care au fost forțați să-și părăsească țările de origine în timpul celui de-al doilea război mondial. Deși Convenția a fost inițial stabilită pentru a crea politici pentru refugiații din al Doilea Război Mondial, utilizarea sa a fost extinsă la sfârșitul anilor 1960 pentru a include refugiații strămutate din alte motive.
Astăzi, atunci când un individ sau o familie decide să solicite azil într-o altă țară, ei sunt numiți în mod legal un solicitant de azil până când țara căreia îi solicită azil îi acordă statutul de refugiat. Țara acordă persoanelor cu statut de refugiat drepturile civile, dreptul la muncă și sprijinul sub formă de servicii sociale. Țările care au semnat Convenția sunt, de asemenea, de acord să se abțină de la deportarea oricărui solicitant de azil într-un loc unde acestea ar putea fi în pericol.
În prezent, există peste 10 milioane de persoane cu statut de refugiați în lume și peste 983 000 de solicitanți de azil. Majoritatea acestor persoane provin din țări în curs de dezvoltare, inclusiv un număr mare de indivizi din Afganistan, Columbia și Irak. Solicitanții de azil din Columbia pleacă din cauza turbulențelor legate de producția și traficul ilegal de droguri, în timp ce indivizii din Afganistan și Irak pleacă să scape de efectele războaielor în curs.
Refugiații de mediu sunt persoane fizice care sunt forțate să-și părăsească locuințele din cauza unor pagube cauzate de un cutremur, un tsunami sau altă problemă de mediu. Motivul pentru fugă poate fi, de asemenea, o perturbare a mediului provocată de om, cum ar fi inundarea de la un baraj sau o explozie nucleară. În timp ce dreptul internațional nu recunoaște oficial refugiații de mediu ca tip de refugiat, Crucea Roșie estimează că în prezent există mai mulți refugiați din mediul înconjurător care solicită azil decât persoanele care solicită azil din cauza războiului.
Mulți refugiați din țările în curs de dezvoltare aleg să solicite statutul de refugiat în țările în curs de dezvoltare din apropiere, sperând că se vor putea întoarce acasă în cele din urmă. De exemplu, mulți solicitanți de azil din Irak și Afganistan aleg să călătorească în Pakistan pentru a scăpa de violența din țara lor de origine.
În plus, majoritatea refugiaților, odată acceptată într-o țară, aleg să locuiască în zonele urbane ale țării respective. Acest lucru le oferă un acces mai bun la ajutoare guvernamentale și la programe nonprofit de sprijin social, care deseori funcționează în principal în orașe. Orasele oferă, de asemenea, posibilitatea refugiaților de a se conecta cu comunități ale altora din țara sau regiunea lor de origine.
Persoanele strămutate pe plan intern sau persoanele strămutate intern sunt persoane care au fost forțate să se mute pentru a-și proteja siguranța, dar au rămas în interiorul țării lor de origine. Acești indivizi nu îndeplinesc cerințele specificate de legea internațională privind refugiații pentru a primi ajutor și protecție, dar în prezent există peste 27 de milioane de persoane strămutate în interiorul țării.
Mulți dintre aceștia trăiesc în Sudan, care a fost încurcat într-un război civil între 1983 și 2005. Ca rezultat al acestui război civil, între 4,5 milioane și 5,3 milioane de persoane au fost forțate să-și părăsească casele pentru a-și proteja siguranța. Multe dintre aceste persoane aflate în continuare trăiesc în tabere slab construite, în imposibilitatea de a oferi adăposturi adecvate și pline de violență. Columbia, Irak, Pakistan și Republica Democratică Congo au, de asemenea, volume mari de PSI care trăiesc în interiorul granițelor lor.
