Ideea de cochilii de electroni a fost dezvoltată de Niels Bohr în modelul său din 1913 al atomului, care plasează electroni în orbite stabile în jurul nucleului. Modelul Bohr a fost o modificare a modelului Rutherford, care nu necesita ca electronii sa se miste in orbite cu dimensiuni si energie fixe.
În modelul Bohr, energia fiecărui coajă de electroni este legată de mărimea cochiliei, cu cochiliile mai mari care conțin mai multă energie. Când electronii se mișcă de la o cochilie la alta, ei absorb sau emite energie sub formă de radiații.
Cea mai îndepărtată coajă de electroni a unui atom se numește coajă de valență. Electronii din această cochilie, cunoscuți sub numele de electroni de valență, sunt particulele primare implicate în reacțiile chimice. Electronii valenți dintre atomi interacționează unul cu altul pentru a forma legături chimice.
