Propunerea este relativă la un observator sau la un obiect. De exemplu, o femeie care conduce o mașină nu se mișcă în raport cu mașina, dar se mișcă în raport cu un observator partea laterală a drumului.
Un exemplu similar este o pisică care dorm pe un covor. Pisica pare sa se odihneasca de un observator de pe Pamant, dar in raport cu un obiect la un punct fix in spatiu, pisica se misca la fel de repede ca Pamantul se intoarce. După cum arată aceste exemple, discuțiile privind mișcarea trebuie să includă un punct de referință, mai ales când se calculează măsurători, cum ar fi viteza. De exemplu, dacă un tren călătorește 90 de kilometri pe oră și un om umblă din spatele unei trenuri în față, cât de repede este omul în mișcare? Răspunsul depinde de punctul de referință. La un alt pasager din tren, omul se deplasează cu o viteză mult mai mică de 90 de mile pe oră. Un observator din afara trenului, totuși, omul se mișcă cu o viteză puțin mai mare de 90 de mile pe oră.
Majoritatea oamenilor consideră mișcarea în raport cu un punct fix pe Pământ. Fizicienii consideră că universul nu are un punct fix, deci orice mișcare este relativă la ceea ce este definit ca un punct fix. De fapt, această idee de bază face parte din teoria relativității lui Einstein.
