Forța gravitațională a lunii atrage spre ea, creând un val mare pe suprafața oceanului cel mai apropiat de lună. De asemenea, forța centrifugă creată de Pământ și luna care orbitează în jurul unui punct central creează o proeminență similară pe partea opusă, creând un mare val mare.
De obicei, câmpul gravitațional al Pământului trage în jos lichidul de pe suprafața planetei. Gravitatea proprie a planetei parțial compensă acest efect, rezultând o gravitate puțin mai mică pe latura Pământului îndreptată spre lună. Această schimbare în câmpul gravitațional nu este suficient de puternică pentru a afecta cele mai multe obiecte solide, dar moleculele de apă din oceane și alte corpuri mari sunt susceptibile de schimbare, creând o umflatură în suprafața apei care urmează lunii din jurul Pământului. Apa din partea opusă a planetei nu este afectată de această tracțiune gravitațională, deoarece masa este în cale. Această apă este afectată de forța centrifugă a rotației planetare, împingând-o spre exterior.Soarele are și un efect mic asupra mareelor Pământului. Când lunca și soarele se aliniază, mareele create sunt mai mari decât cele care apar când gravitația lunii funcționează perpendicular pe trasul soarelui. În plus, distanța variabilă a Lunii de Pământ pe orbită poate avea, de asemenea, un efect asupra înălțimii variațiilor de maree.
