Mișcarea axială se referă la un element de dans în care dansatorii rămân ancorați într-un singur loc printr-o singură parte a corpului, în timp ce folosesc spațiul disponibil în orice direcție. Miscările axiale implică îndoire, întindere, răsucire, gesturi, înălțare, rotire și rotire.
Mișcările axiale au tendința de a implica coloana vertebrală ca punct focal. În loc să se miște dintr-un loc în altul pe scenă, dansatorii se bazează pe spațiul dat pentru a efectua mișcări. Spinarea este un prim exemplu de mișcare axială, deoarece dansatorul este plantat în podea în timp ce se mișcă pe loc. Partea corpului conectată la podea poate fi un picior, picior, genunchi, mână, cot, spate sau cap. Mișcările implică brațele, soldurile, genunchii, capul și gâtul.
Uneori, mișcarea axială se face între doi dansatori, deoarece punctul de mișcare este pe o altă persoană, nu pe podea. Un dansator poate folosi un braț sau o altă persoană ca punct de ancorare și poate efectua mișcări în loc. Miscari axiale pot fi efectuate chiar si pe aparate precum stalpi, bare, scari si scari. Orice bază staționară funcționează pentru mișcarea axială ca element de dans.
Mișcările axiale necesită flexibilitate, aliniere schematică adecvată, agilitate, coordonare și dexteritate fină.
