Definiția tehnică a sincronizării este "o interacțiune coordonată între îngrijitor și copil, care răspund unii la alții cu o sincronizare secundară". Îngrijitorul, fie că este mamă sau tată, poate reacționează instinctiv la emoția bebelușului. Copilul simte legătura dintre expresiile feței și emoțiile și sincronizarea dintre îngrijitor și copil este realizată.
Emoțiile unui îngrijitor ar trebui să fie subliniate, făcându-le mai mari decât ar face cu adulții, pentru ca copilul să înțeleagă și să răspundă. Sincronizarea este importantă în dezvoltarea copiilor și ei pot petrece mult timp uitându-se la fața unui îngrijitor, încercând să copieze și să înțeleagă ceea ce vede. Să joci cu copilul este un moment important pentru sincronizarea copiilor cu părinții lor. Când un copil primește o jucărie nouă și este încântat de ea, părintele își poate reflecta emoțiile și îi permite copilului să vadă ce simte el. Prin sincronie, copilul poate învăța sentimente, conexiuni emoționale și minunea explorării.
Sincronizarea îngrijitorului-copil afectează IQ-ul verbal, adaptarea comportamentului și cunoașterea morală. Există asocieri directe între sincronizarea mamei și copilului și învățarea empatiei la copil, potrivit studiilor efectuate de către Departamentul de Psihologie al Centrului de Științe Gonda Brain la Universitatea Barlan.
