Observarea sistematică este o formă calculată de observație folosită fie pentru a susține, fie pentru a respinge o ipoteză. Pentru ca o observație să fie sistematică, ea trebuie să fie lipsită de părtinire și repetabilă.
Observarea obișnuită se face întâmplător în timp ce stă în parc sau se deplasează printr-un spațiu public. Adesea denumită "observarea oamenilor", observația obișnuită presupune pur și simplu observarea oamenilor și înregistrarea mentală a comportamentelor și a acțiunilor acestora. Observarea sistematică este mult mai rigidă și este adesea folosită în cercetarea științifică. Deoarece observațiile sistematice sunt utilizate în mod obișnuit ca dovezi pentru a sprijini sau contrazice diferite ipoteze, acestea trebuie executate într-un mod controlat, care le dă credibilitatea rezultatelor.
Credibilitatea unei observații sistematice vine din mai mulți factori. În primul rând, numai comportamente specifice legate de subiectul studiat sunt înregistrate în observații sistematice. Mai mult, se fac încercări de a elimina orice prejudecăți care ar putea denatura constatările observării. Acest lucru se întâmplă adesea prin înscrierea mai multor observatori cu vizionarea acelorași comportamente. Dacă aceștia raportează cu constatări contradictorii, procedurile sunt rescrise și observarea este efectuată din nou. În cele din urmă, observațiile sistematice trebuie făcute într-un mod care le permite celorlalți să le replice. Dacă alții nu pot recrea observația, aceasta este adesea considerată nesigură și constatările sale nu sunt văzute ca fiind valabile din punct de vedere științific.
