Filosofia de cercetare este dezvoltarea raționamentului logic care încorporează ideile contemporane cu metode de gândire stabilite anterior prin faze structurale. Școlile de pozitivism și post-pozitivism sunt relevante pentru filosofia de cercetare modernă, asupra tehnicilor de observare obiectivă, în timp ce aceasta din urmă reconsideră părerile lumii prin interpretarea metafizică.
Structura filosofiei de cercetare cuprinde raționamentul inductiv și deductiv, precum și variabilele care implică influențe ale cauzei și efectului. Studiile pot fi structurate pe o varietate de modele variind de la experimental la factorial, deși fiecare tip trebuie să furnizeze dovezi cauzale pentru a menține validitatea în rezultatul său.
