Apariția Marii Depresiuni la sfârșitul anilor 1920 a adus doar combustibil la focul inegalității și segregării cu care se confruntă comunitatea africană americană din statele sudice. Abolirea sclaviei îi oferea afroamericanilor o strălucire de speranță, dar viziunea lor colectivă asupra oportunității și progresului social a fost rapid călită când națiunea sa scufundat într-o depresiune profundă. Pe măsură ce situația economică națională sa înrăutățit, afro-americanii au fost primii care și-au pierdut locurile de muncă, iar foarte puțini au găsit locuri alternative de angajare. Rata șomajului pentru afro-americani în toată sudul țării în anii 1930 a fost de cel puțin două ori, iar în unele locații de trei ori mai mare decât cea a albilor. Adăugând insultă la răniți, guvernul federal și federal le-a distribuit foarte puțin ajutor comunităților africane americane: timbrele de sănătate și de mărfuri erau practic inexistente pentru afro-americani, iar unele organizații caritabile și bucătării de supă au refuzat să le servească deloc. >
Care a fost viața ca pentru afro-americanii din sudul anilor 1930?
Viața pentru afro-americani în America de Sud în anii 1930 nu a fost ușoară: ei se confruntau cu discriminare rasială, cu o amenințare aproape constantă de violență și cu mult mai puține oportunități de angajare decât albii. Situația economică din anii 1930 era cel mai rău în cel mai bun caz, chiar și în liniște. În majoritatea zonelor, puținele locuri de muncă care erau disponibile au fost albe, care, în general, aveau un acces mai bun la educație și la servicii sociale importante precum asistența medicală și subvențiile.
