Socrate a contribuit la filosofie prin crearea a ceea ce este cunoscut ca fundamentele filosofiei occidentale. El a inventat practica didactică a pedagogiei, metoda Socratic și a contribuit la domeniile eticii, epistemologiei și logicii.
Metoda Socratic este descrisă în "Dialogurile Socratice" ale lui Platon. Este o metodă care încearcă să clarifice credințele proprii ale unei persoane, precum și să evalueze valoarea lor, clarificând în același timp conceptele de bine și de justiție. El a crezut că o persoană ar putea găsi răspunsul la orice problemă, întâlnindu-l mai întâi într-o serie de întrebări și apoi găsind răspunsul în răspunsurile la aceste întrebări.
Socrate a fost foarte preocupat de obținerea de rezultate practice pentru societate și sa concentrat pe un sistem etic al dogmei, nu pe o doctrină teologică. El credea că alegerea omului a fost întotdeauna motivată de o dorință interioară de fericire. El a crezut, de asemenea, că înțelepciunea supremă ar veni la o persoană care se cunoștea pentru că cu cât este mai mare capacitatea persoanei de a raționa, cu atât mai bine este capacitatea persoanei de a face alegeri care să aducă o mare fericire.Detaliile metodelor și vieții lui Socrate vin la istorici sub forma asociaților săi și a studenților săi. Nu există nici o dovadă că Socrates a lăsat în urmă orice lucrare scrisă, ceea ce a făcut dificilă stabilirea întregii sale ideologii. Detaliile pe care istoricii au venit de la Platon, Aristofan și Xenofon.
