Poezia romantică se concentrează asupra imaginației, aprecierii naturii, emoției, individualității și pasiunii. Doi dintre cei mai notorii poeți ai erei romantice sunt John Keats și Percy Bysshe Shelley.
Focalizarea asupra imaginației este esențială pentru poezia romantică. De exemplu, în "Ode to a Nightingale" al lui Keats, poetul examinează natura în cântecul unei păsări. Cântecul inspiră poetul să se gândească la alte lucruri. Pentru a face acest lucru, trebuie să renunțe la capcanele lumii cotidiene. Când el se scufundă în imaginația sa, durerea inimii și simțurile sale devin amorte.
Aprecierea naturii este un alt subiect popular al poeților romantici. În "Oda către vântul vestic", Shelley explorează anotimpurile în schimbare, ceea ce îl determină să ia în considerare existența toamnei. El scrie că vânturile sunt "conduse ca niște fantome de la un fugar care fuge", iar gândurile poetului sunt ca "semințele înaripate" ale fiecărui sezon trecut. Fiecare stâncă a poemului reprezintă o etapă a vieții, inclusiv moartea. Pe măsură ce Keats visează să zboare cu sulița, Shelley dorește să devină o parte a experienței sale poetice.
Poeții români încearcă să se elibereze de constrângerile poeziei tradiționale prin experiență, natură, imaginație și conexiunea emoțională dintre cele trei.
