Poezia victoriană este caracterizată de scepticismul religios, moștenit din perioada romantică, dar contrar și poezia devoțională care proclamă o credință mai mistică. Religia devine mai mult o experiență personală exprimată prin poezie. Poezia victoriană are și mai mult umor și capriciu decât perioada antică romantică. În ciuda capriciilor, în epoca victoriană, poezia și literatura au o viziune mai aspră și mai utilă asupra naturii și filosofiei.
Forma victoriană a favorizat narațiunea și lungimea peste poemele scurte, lirice, care erau anterior populare. Poeții au mai subliniat imaginile mai puțin, și în schimb s-au axat pe metru și ritm. Temele erau mult mai realiste, identificând emoții precum izolarea, disperarea și pesimismul general.
Mai mulți factori care au influențat poezia și literatura victoriană au fost conflictele dintre descoperirile științifice, cum ar fi evoluția și credința, industrializarea națiunilor și o conștiință socială tot mai mare cu privire la mișcările de reformă pentru condiții mai bune de muncă pentru femei și copii.Deși mulți poeți victorieni s-au luptat cu o pierdere de credință, exista încă un sentiment de înaltă moralitate pe care ei îl țineau aproape și venerați. Poeții victorieni au fost încântați de literatura clasică și medievală. Ei au iubit poveștile eroice și atitudinile curții. Prin scrierea lor, ei au încercat să încurajeze cititorii față de acțiuni și atitudini mai nobile.
