Poezia romantică pune accentul pe teme naturale, emoționale și personale, prețuiește intuiția asupra rațiunii și idealizează viața țării. Romanii poeți preferau scrierea în limba colocvială, mai degrabă decât limba poetică conștientă a epocii anterioare.
Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea, romantismul a fost o reacție filosofică, literară, artistică și culturală împotriva idealurilor predominante ale Iluminismului care înalță rațiunea și știința. În "Prefața la baladele lirice", publicată împreună cu Samuel Taylor Coleridge în 1798, poetul roman William Wordsworth a definit noul stil de poezie ca fiind "spargerea spontană a sentimentelor puternice" temperate de gândirea profundă. Byron), Percy Bysshe Shelley, John Keats și William Blake.
