Care este semnificația crizei de ostatici iraniene?

Criza iranienească a ostaticilor a fost un moment crucial în relațiile Iran-Statele Unite care au însemnat sfârșitul influenței Americii în țară și consolidarea unei mișcări islamiste anti-americane. A stabilit Ayatollahul Ruhollah Khomeini ca lider puternic și a slăbit în mod semnificativ politica externă a președintelui Jimmy Carter. Incidentul a servit, de asemenea, ca un punct de atracție pentru ostilitatea dintre cele două țări care au durat timp de decenii.

Criza ostaticilor și consecințele acesteia au avut un efect major și asupra peisajului politic american. Administrația Carter a planificat operația Eagle Claw pentru a salva ostaticii americani folosind o flotă de elicoptere. Cu toate acestea, când forțele au încercat să se întâlnească în deșert, o furtună de nisip, eșecuri și accidente mecanice, comandanții au fost nevoiți să oprească misiunea. Incidentul a îngrozit administrația Carter și la întărit pe Khomeini, care la atribuit intervenției divine.

După ce Irakul a invadat Iranul în 1980, Iranul a devenit mai receptiv la o soluție negociată pentru criză. Pe parcursul verii, ambele părți au încercat să găsească un teren comun. În cele din urmă, Iranul a fost de acord să elibereze ostaticii în schimbul dezghețării activelor iraniene și a promisiunii de a nu interveni în viitorul politic al țării. Ronald Reagan a câștigat alegerile prezidențiale din acel an, parțial datorită promisiunii sale de a nu negocia cu Iranul. Cu toate acestea, calendarul eliberării ostaticilor, stabilit să coincidă cu inaugurarea lui Reagan pentru ai acorda "creditul" pentru întoarcerea lor, a stimulat teoriile de conspirație cu privire la implicarea campaniei în negocieri.