Etanolul este utilizat în extracția ADN pentru a forța ADN-ul să precipite într-o soluție. Pentru a colecta o mostră de ADN, celulele sunt descompuse prin agitare, apoi amestecate cu apă, sare și etanol creați o soluție apoasă. Etanolul și sarea funcționează pentru a împiedica dizolvarea ADN-ului în apă, în loc să-l precipiteze astfel încât să poată fi separat și extras folosind o centrifugă.
Fără adăugarea etanolului sau a altui alcool ca izopropanolul, ADN-ul se va dizolva în apă. Acest lucru se datorează faptului că acizii nucleici (cum ar fi ADN-ul) sunt hidrofili, ceea ce înseamnă că se leagă ușor cu moleculele de H2O. Sarea, care este utilizată împreună cu etanolul pentru a forța ADN-ul să precipite, interacționează cu moleculele ADN pentru a face acest lucru mult mai puțin hidrofil. Etanolul facilitează această interacțiune.
ADN-ul este hidrofil datorită grupărilor fosfatice încărcate negativ, găsite de-a lungul coloanei vertebrale a fosfatului de zahăr. Aceste grupuri fosfatice încărcate negativ interacționează cu atomii de hidrogen încărcați pozitiv în moleculele de apă. Sarea blochează acest proces. Când este dizolvat în apă, unul dintre produsele de sare este Na +, un ion de sodiu încărcat pozitiv. Acești ioni de sodiu încărcați pozitiv neutralizează încărcarea negativă a grupurilor de fosfat ale ADN-ului.
Apa singură nu este suficientă pentru a permite interacțiunea dintre ionii de sodiu și grupările fosfat, deoarece apa blochează atracția electrostatică dintre cele două. Etanolul permite ca această interacțiune să se întâmple, permițând ionilor de sodiu să protejeze grupurile de fosfați negativi și să determine ca ADN-ul să precipite din soluție.
