Propunerea este în general clasificată în două tipuri: uniformă și neuniformă. Aceasta din urmă este în continuare împărțită în trei categorii: translatoare, vibrative și rotative. Bazându-se pe calea mișcării, mișcarea translatoare poate fi fie rectilinie, fie curbilină.
Propunerea este unul dintre principiile de bază ale fizicii. Aceasta se referă la variația dintre locația inițială și cea finală a unui obiect. Propunerea se poate referi și la acțiunea de mișcare sau de mișcare. Se spune că un corp este în stare de repaus când rămâne fix în poziția sa față de mediul său. Un obiect, între timp, se spune că este în mișcare dacă poziția sa este modificată în raport cu împrejurimile sale.
Mișcarea uniformă are loc atunci când distanța parcursă de un obiect este egală cu timpul necesar pentru acoperirea acelei distanțe. De exemplu, un vehicul care rulează la o viteză constantă are o mișcare uniformă. Mișcarea neuniformă are loc atunci când un obiect nu se mișcă la viteză sau viteză constante. Mișcarea de deplasare depinde de ce cale obiectul traversează corpul. Mișcarea rectilinie este mișcarea de-a lungul unei linii drepte, în timp ce mișcarea curbilinii este mișcarea de-a lungul unei căi sau a unei suprafețe curbe. Un om care se plimba pe teren este un exemplu de mișcare rectilinie, în timp ce o mașină care rotunjește o curbă demonstrează o mișcare curbilină. Mișcarea rotativă se referă la deplasarea pe o traiectorie circulară, cum ar fi roțile de rotire ale unei mașini. Mișcarea mișcării este o mișcare oscilantă în care un obiect se leagă într-un mod înainte și înapoi. Un exemplu este pendulul unui ceas de bunic.
