Cultura ideală cuprinde valorile și normele pe care o cere o cultură, în timp ce cultura reală include valorile și normele practicate. Există un decalaj uriaș între valorile practicate și cele care ar trebui să fie practicate.
Cu o cultură ideală, o societate are un standard de valori idealizat și fără compromis care definește un comportament perfect. Este un sistem de valori care diferențiază dreptul de la greșit în termeni exacți. Cultura reală, pe de altă parte, definește valori care sunt adaptabile. În timp ce binele și răul sunt separate, există excepții practice la aproape fiecare regulă.
Diferența dintre cultura ideală și cea reală este evidentă în modul în care se observă valoarea egalității. În societatea modernă, egalitatea este subliniată ca o valoare importantă. Cu toate acestea, situațiile din viața reală, cum ar fi femeile care câștigă mai puțin decât bărbații și minoritățile marginalizate, demonstrează că egalitatea face parte din cultura ideală. În cultura ideală nu s-ar întâmpla niciun accident auto, nici o crimă, nici o discriminare rasială, toate acestea fiind realități zilnice.
Idealizarea culturii implică și etnocentrismul, tendința de a observa și de a judeca cultura străină din punct de vedere propriu. Etnocentrismul are o conotație negativă și este baza pe care o societate o poate judeca pe alta ca fiind primitivă sau superstițioasă.
