Cercetarea pură, cunoscută și ca cercetare fundamentală sau fundamentală, se desfășoară fără a avea în vedere un scop specific, în timp ce cercetarea aplicată se desfășoară cu scopul de a rezolva o problemă sau de a răspunde la o întrebare specifică. Cercetarea pură are o natură mai exploratoare.
Cercetarea pură este determinată de interes sau curiozitate în relațiile dintre două sau mai multe variabile. Atunci când o persoană este interesată să învețe pur și simplu din motive de învățare, ea efectuează cercetări pure. De exemplu, cineva interesat de piețele financiare și de comportamentul investitorilor poate viziona piața bursieră pentru a obține o mai bună înțelegere a modului în care se mișcă piețele. Acest tip de cercetare nu este, în general, profitabil din punct de vedere economic, dar poate oferi un catalizator pentru cercetarea aplicată, care conduce la progrese viitoare.
Cercetarea aplicată este utilizată pentru a rezolva o problemă specifică, practică a unui individ sau a unui grup. Acest tip de cercetare este utilizat într-un număr mare de domenii, inclusiv medicină, educație, agricultură și tehnologie. Exemple de cercetări aplicate includ studierea comportamentului copiilor pentru a determina eficacitatea diferitelor intervenții, examinarea relației dintre genetică și cancer sau testarea apei unui râu pentru a determina ce tipuri de contaminanți se îndreaptă către o alimentare municipală cu apă.
