Șoarecii nu pot urca pe scări în același mod ca și animalele cu picioarele mai lungi, dar au un salt vertical pe un metru care le permite să se îndrepte ușor pe scări. Această abilitate de a sări ajuta soarecii să scape de pericol.
Datorită stării lor mici și vitezei lente, șoarecii din casă practică practic evitarea scăpării sau evitarea pericolului. Șoarecii pot funcționa numai la viteze de 7 până la 8 mile pe oră, ceea ce este mult mai lent decât prădătorul mediu. Șoarecii se pot potrivi în interiorul găurilor mici și crăpăturilor în pereți care au numai diametrul de 1/4 inch. Datorită acestei abilități, Asociația Națională pentru Controlul Pestilor îi numește "Houdinis" din lumea animală.
Șoarecii au auzul excelent care le permite să detecteze amenințările apropiate. Această capacitate excelentă de audiere este mărită de faptul că acestea au planuri de evacuare planificate în avans. De exemplu, soarecii cerbici trăiesc în zone mici, care le permit să învețe bine terenul înconjurător. Șoarecii au creat rute în zone protejate sau ascunse, care le permit să se ascundă cu ușurință și să limiteze expunerea, în timp ce se mișcă din loc în loc. De asemenea, șoarecii folosesc colorarea ca camuflaj pentru a se ascunde la vedere, permițându-i să scape de preaviz în ambele medii de țară și oraș. Când șoarecii nu pot scăpa, ei se apără prin mușcături și zgârieturi.
