Discriminarea este problematică mai ales pentru că este dezumanizată. Dacă o persoană tratează altul în mod diferit pe baza rasei, vârstei sau sexului, atunci persoana respectivă le-ar nega celuilalt drepturile omului.
Actul de discriminare împotriva unui individ sau a unui grup implică faptul că cineva poate cunoaște tot ceea ce este de știut despre individ sau grup în cauză; astfel încât actele personale ale individului sau grupului respectiv ajung să fie umbrite de asociațiile lor. Discriminarea împiedică capacitatea oamenilor de a vedea adevărul unei alte ființe. Prejudecarea oamenilor este o modalitate de ai forța să se încadreze într-o definiție îngustă, bazată pe opinia personală. Aceasta neagă faptul că persoana este considerată drept la unicitate, iar judecătorul poate refuza să le recunoască drept uman, bazându-se numai pe rasa sau pe sexe.
Când cineva judecă altul, nu mai au nevoie să descopere adevăratele motive și intenții ale celuilalt; aceasta constituie o barieră în calea comunicării, care permite conflictul. Comunicarea este esențială pentru existența a două persoane sau grupuri de proprietăți inerente diferite. Această incapacitate de a judeca rațional caracterul și /sau acțiunile unui alt individ permite să justificați acte de violență sau ură față de acel individ sau de grupul de care aparțin. În acest sens, se poate spune că războaiele, crimele de ură și faptele răutăcioase de zi cu zi sunt produse de discriminare nedreaptă.
