21 iunie este cea mai lungă zi a anului în emisfera nordică, deoarece este solstițiul de vară, care descrie înclinarea axei Pământului. Acest fenomen este observat numai în afara tropicilor, este înclinarea Pământului care modifică durata expunerii la lumină a oricărui punct de pe suprafață.
În timpul verii, emisfera nordică este îndreptată direct spre Soare, ceea ce duce la o expunere mai mare. Alternativ, Pământul este, de asemenea, la cea mai mare distanță de Soare, astfel încât energia este difuzată pe o distanță mai mare, ceea ce reduce într-o oarecare măsură efectul global. Solstițiul de vară din emisfera nordică corespunde în mod direct solstițiului de iarnă din emisfera sudică. În această perioadă, emisfera sudică este îndreptată spre soare. În timpul unui echinocțiu, axa Pământului este perpendiculară pe Soare, ceea ce are ca rezultat perioade aproape egale de zi și de noapte.
Totul se reduce la înclinația de 23,5 grade a axei Pământului, fără de care nu ar exista anotimpuri și schimbări climatice sezoniere. Aceasta poate fi o parte din motivul pentru care Pământul a reușit să dezvolte un echilibru al nașterii, morții și reînnoirii comune pe o asemenea planetă.
