Soluțiile se formează atunci când o substanță dizolvată este dizolvată într-un solvent. Tipul de substanțe chimice și compuși care acționează ca solută și solvent poate varia foarte mult. Atâta timp cât amestecul este omogen, acesta poate fi clasificat ca soluție.
Mecanismul prin care soluția dizolvată este dizolvată în solvent se poate schimba în funcție de starea de materie a substanțelor chimice implicate. Soluțiile solide sunt aliaje metalice, cum ar fi bronzul, și se formează atunci când metalele topite sunt combinate în stare lichidă. Soluțiile gazoase se formează cel mai frecvent atunci când un gaz este dizolvat în altul. Aerul este un exemplu de soluție gazoasă.Soluțiile lichide sunt cele mai cunoscute și utilizate într-un laborator. Soluțiile lichide pot fi formate prin dizolvarea unei soluții solide sau gazoase într-un solvent lichid sau pot fi rezultatul amestecării a două lichide care pot sau nu pot fi soluții pe cont propriu. Apa este cel mai răspândit solvent și este denumit solvent universal datorită capacității sale de a dizolva o mare varietate de substanțe dizolvate. Soluțiile care implică apă ca solvent sunt denumite soluții apoase și sunt foarte frecvente în setările experimentale și biochimice.
