Glucoza suferă difuzie facilă prin legarea la o proteină transportoare, care apoi își modifică configurația pentru a elibera glucoza în celulă. Acest proces este controlat de insulina, care stimulează membrana pentru a crește numărul de proteine transportoare de glucoză la suprafață. Atunci când celula are nevoie de mai multă glicemie, numărul crescut de proteine transportoare duce la o difuzie crescută a glucozei în celulă.
Fiecare din numeroșii aminoacizi și alte molecule insolubile lipidice are propria proteină specifică de transport care se leagă pentru a difuza în celulă. Aceste proteine transportoare sunt, de asemenea, responsabile pentru îndepărtarea excesului de molecule din celule atunci când este necesar, deoarece procesul de difuzie este întotdeauna complet reversibil și controlat de aceeași proteină transporter. Difuzia este considerată transport pasiv, deoarece nu necesită energie, în timp ce alte molecule trebuie să intre în celule prin transport activ care necesită energie. Apa este singurul compus care poate trece peste membrana celulară fără a necesita difuzie sau transport activ.
