Știință și biologie: funcția unei membrane celulare

Știință și biologie: funcția unei membrane celulare
Funcția unei membrane celulare, denumită și membrana plasmatică, este de a proteja structurile din interiorul celulei, de a forma forma celulei și de a susține structura acesteia.

Structurile membranelor celulare

Membrana celulară este compusă dintr-un strat dublu de lipide și proteine. Există trei tipuri diferite de proteine ​​găsite în interiorul unei membrane celulare: proteină structurală, proteină de transport și glicoproteină. Aceste straturi de lipide și proteine ​​permit membranei celulare să își îndeplinească funcția principală, care este aceea de a înconjura celula și de ao proteja de mediul exterior. O membrană celulară este permeabilă selectiv, permițând anumitor substanțe să intre și să părăsească celula. În unele cazuri, o membrană celulară poate controla, de asemenea, cantitatea unei anumite substanțe permise să treacă prin ea.

Funcția unei membrane celulare

Celulele sau membranele plasmatice sunt menite să protejeze celula de mediul său extern, dând în același timp structura celulară și regulând materialele care intră și părăsesc celula. Acest regulament asigură că substanțele nocive nu intră în celulă și că substanțele esențiale nu părăsesc celula. Oxigenul poate trece ușor prin membrana celulară, deoarece este necesar pentru respirația celulară, care este o funcție primară a unei celule. Produsele secundare ale acestor funcții, cum ar fi dioxidul de carbon, sunt lăsate să iasă din celulă după ce are loc respirația celulară. Spre deosebire de oxigen, apă și dioxid de carbon, ionii puternic încărcați și macromoleculele mai mari nu pot trece direct prin membrana celulară. În schimb, li se permite să intre în celulă prin intermediul proteinelor încorporate în membrană. Deoarece membrana celulară este esențială pentru protejarea celulei și a structurii acesteia, o gaură sau ruptură într-o membrană celulară poate provoca întreruperea funcționării celulei și eventual murirea acesteia.

O altă funcție esențială a unei membrane celulare este comunicarea sau semnalizarea celulară. Proteinele receptorului membranei celulare se leagă de molecule din alte zone ale corpului și comunică cu ele pentru a trimite un semnal în interiorul celulei, spunând celulei să efectueze o anumită funcție. Receptorii membranei celulare pot fi preluați de viruși nocivi, cum ar fi virusul imunodeficienței umane (HIV), care provoacă o infecție.

Funcția generală a unei membrane celulare poate fi comparată cu funcția de bridge bridge a unui castel și a peretelui exterior. La fel cum un pod și un perete protejează un castel și asigură că numai anumiți indivizi intră și ies din castel, membrana celulei oferă protecție celulei și reglementează ce substanțe pot intra și ieși din celulă. Semnalizarea celulei este similară cu folosirea unui turn de observare pe un perete al castelului pentru a comunica cu castele învecinate.

Transportul celular

Transportul celular, una dintre funcțiile principale ale unei membrane celulare, poate să apară în mai multe moduri. Primul tip de transport celular este osmoza pasivă și difuzia. Aceasta este atunci când substanțele, cum ar fi apa și oxigenul, trec cu ușurință în celulă direct prin membrana celulară. Următorul tip de transport celular se numește transport transmembranar de proteine, care este atunci când molecule organice mici sunt transportate în celulă. Endocitoza este cel de-al treilea tip de transport celular. Acest tip de transport este similar celui care "mănâncă" alte substanțe și se caracterizează prin înghițirea celulară și apoi absorbția moleculelor mari sau chiar a altor celule întregi. Ultimul tip de transport celular, exocitoza, apare atunci când o celulă îndepărtează sau secretă substanțe.