Pentru a opri epuizarea stratului de ozon, țările din întreaga lume au interzis utilizarea clorofluorocarburilor și a altor substanțe care diminuează stratul de ozon. Acești compuși produc atomi de clor și brom ridicat în atmosferă, și acești atomi reacționează cu ozonul, distrugându-l.
Atunci când substanțele chimice care diminuează stratul de ozon sunt eliberate în atmosferă, în cele din urmă își fac drumul în straturile superioare. Acolo, radiațiile ultraviolete își descompun legăturile chimice, transformând moleculele complexe în atomii lor componente. Clorul și bromul sunt elementele cele mai periculoase ale stratului de ozon, deoarece pot rupe relațiile dintre moleculele de oxigen din ozon.
Majoritatea țărilor au interzis folosirea CFC și a altor substanțe chimice care diminuează stratul de ozon până în 1996. Din păcate, durata de viață a acestor substanțe în atmosferă poate fi măsurată în decenii și un singur atom de clor poate distruge mii de molecule de ozon înainte de a se rupe jos. Concentrația acestor substanțe chimice periculoase în atmosferă a scăzut de la intrarea în vigoare a interdicției, însă ar putea dura o perioadă considerabilă de timp pentru ca stratul de ozon să se refacă complet după efectele poluării din secolul 20.Stratul de ozon de la polii Pământului a devenit mai slab decât stratul din jurul restului planetei. Acest lucru a creat o gaura in stratul de ozon peste regiunea Antarctica, care ocazional se extinde pentru a permite cresterea nivelurilor radiatiilor ultraviolete la niveluri potentiale dăunătoare în America de Sud.
