Distanța de oprire sau de frânare a unei mașini este de două ori mai mare decât viteza inițială împărțită la valoarea dublă a accelerației datorată gravitației, înmulțită cu suma gradului de suprafață și frecare dintre anvelope și drum. Distanța de frânare depinde de viteză și de drum, deci variază în diferite situații.
Distanța de oprire este timpul necesar pentru ca un vehicul să se oprească complet după frânare. Câteva variabile afectează distanța de oprire, ceea ce îl face variabilă în situații diferite. Distanța de oprire este mai scurtă pe o pantă ascendentă și mai lungă pe o coborâre. Această variabilă este gradul suprafeței.
Frecarea este un alt aspect important. Anvelopele uzate sau suprafețele umede sporesc distanța de oprire. În cele din urmă, viteza inițială a vehiculului atinge distanța de oprire, deoarece un vehicul mai rapid necesită o distanță mai mare pentru a ajunge la oprirea completă.
Distanța de oprire depinde, de asemenea, de o valoare constantă, accelerația datorată gravitației, care este de 32,2 picioare pe secundă pătrat în fiecare situație. La calcularea distanței de oprire, gradul de suprafață este raportat ca procent în unități zecimale. De exemplu, o notă de 5% ar fi .05 în calcul.
Calculul distanței de oprire este scris ca d = 2V /[2g (f + G)]. În această ecuație, d este distanța de oprire, V este viteza inițială, g este accelerația de la gravitate, f este frecarea și G este gradul de suprafață.
