Cauzele principale ale fricțiunii sunt rugozitatea suprafeței, efectul de arătură și aderența moleculară. Rugozitatea suprafeței este atunci când are loc o abraziune gravă datorită rugozității materialelor în contact. Efectul de arat implică deformări ale obiectelor care determină rezistență la mișcare atunci când materialele sunt relativ moi.
Aderența se referă la forța moleculară care rezultă din două materiale aduse în contact strâns unul cu celălalt. Pentru a aluneca obiecte unul împotriva celuilalt, este esențial să spargeți legăturile adezive dintre ele. Conform unor studii științifice recente, frecarea provine din forțele adezive dintre materiale. Materialele ultra-netede și lipicioase se încadrează în categoria de adeziune moleculară.
Există grade diferite de rugozitate a suprafeței materialelor solide. Chiar și o suprafață netedă are niște umflături mici care interferează cu mișcarea de alunecare. Când suprafețele a două materiale dure, solide sunt foarte dure, frecare apare din cauza abraziunii care se întâmplă atunci când două obiecte se alunecă unul împotriva celuilalt.
Deformațiile sunt o altă cauză a fricțiunii. Deformările se formează atunci când materialele moi se deformează sub presiune și conduc la o creștere a rezistenței la mișcare. De exemplu, atunci când o persoană stă pe un covor, se scufundă ușor, provocând rezistență în timp ce își trage picioarele de-a lungul suprafeței covorului. Forța rezistivă este creată și frecare apare atunci când deformarea devine mare.
