Cromatografia separă componentele unui amestec pe baza afinității lor pentru o fază staționară sau mobilă. Fiecare compus lasă sistemul la o rată diferită. Cu cât este mai rapid un compus, cu atât afinitatea este mai mică pentru faza staționară.
Pentru o analiză cromatografică se folosesc două faze pentru a determina comportamentul compușilor care formează un amestec. Pe măsură ce faza staționară rămâne imobilă, faza mobilă transportă proba care trebuie analizată. Un compus care are o afinitate mare pentru faza staționară durează mai mult să părăsească sistemul, în timp ce un compus care are o mare afinitate pentru faza mobilă este spălat foarte repede. Uneori, instrumentele analitice sunt asociate cu cromatografia pentru a furniza rezultate precise, foarte detaliate. Există câteva metode cromatografice care se utilizează pentru identificarea și separarea compușilor, incluzând cromatografia în fază gazoasă, cromatografia lichidă de înaltă performanță, cromatografia în strat subțire și cromatografia lichidă. Cromatografia în gaz este adecvată pentru analizarea compușilor organici și utilizează o fază mobilă gazoasă și o fază staționară lichidă sau solidă. Cromatografia lichidă de înaltă performanță este o metodă extrem de eficientă, deoarece utilizează pompe de înaltă presiune pentru îmbunătățirea procesului de separare. Ionii metalici și compușii organici sunt separați prin cromatografie lichidă, o metodă care folosește un solvent ca fază mobilă.Cromatografia este folosită pentru a analiza mici eșantioane de amestecuri complexe, cum ar fi medicamente, pesticide sau alimente.
