Ipoteza lui Oparin este testată prin simularea condițiilor pe Pământul primitiv. Un balon este umplut cu un amestec de gaz format din amoniac, apă, metan și hidrogen, care este apoi alimentat cu energie electrică.
Experimentul simulează condițiile timpurii pe Pământ prin etanșarea apei, a amoniacului, a metanului și a gazului de hidrogen într-un balon de 500 mililitri. O descărcare continuă a energiei electrice trece prin gaze ca înlocuitor al luminării și radiației solare. Produsul este lăsat să se răcească, să se condenseze și să se colecteze într-un balon inferior, care este umplut cu apă lichidă. Apa lichidă din cel de-al doilea balon este încălzită astfel încât apa să se poată evapora și să se recicleze prin întregul sistem.
După o zi, materia începe să se colecteze în balonul inferior. În experimentul inițial, testele au arătat 11 aminoacizi formați în sistem, precum și diverse alte zaharuri și compuși organici. Ulterior, re-creatiile experimentului au determinat ca peste 20 de aminoacizi sa se produca prin acest experiment. Stanley L. Miller și Harold C. Urey au realizat primul experiment în 1953, dovedind că materia organică ar putea fi creată din acest amestec primordial de gaze. Aceste gaze au fost alese în special pentru că se crede că acestea reprezintă componentele atmosferei timpurii a Pământului.
