Cine au fost Quakers?

Societatea Prietenilor, cunoscuta sub numele de Quakers, este o organizatie religioasa mondiala bazata pe ideea ca oricine poate avea o legatura profunda si spirituala cu Dumnezeu fara a avea nevoie de un intermediar autoritar, cum ar fi un ministru. Quakerismul subliniază credința în înțelepciunea divină și îndrumare, dar nu doctrina religioasă strictă.

Societatea Prietenilor își are originea în Europa în timpul Reformei Protestante din secolul al XVII-lea, când fracțiunile creștine nemulțumite au impus îmbunătățiri în Biserica Catolică. Cvocarii timpurii au făcut parte dintr-un grup de splinter care dorea să desființeze practicile catolice fundamentale, cum ar fi plata clerului și botezul ucenicilor.

Quakers cred că ucenicii trebuie să-L găsească pe Dumnezeu în inimile lor și să folosească acea lumină interioară pentru a ghida acțiunile lor. Aceste concepte se află puternic în conflict cu creștinismul instituționalizat, care de obicei apreciază ritualuri sacramentale, texte sacre și superioritatea religioasă a clerului. În timpurile moderne, Societatea Prietenilor recunoaște atât întâlnirile formale ale bisericii, cât și contemplarea individuală a tăcerii ca forme valide de închinare.

Ca un grup condus de credințe adaptive și deschise, Quakers sunt faimoase pentru menținerea valorilor drepturilor civile, pacifismului și acordării egalității în perioadele istorice în care marile grupuri sociale au fost marginalizate. La mijlocul anilor 1700, Societatea de Prieteni a interzis membrilor să dețină sclavi și mulți activiști Quaker au fondat sau s-au alăturat organizațiilor aboliționiste. Societatea a promovat îmbunătățirea tratamentului indienilor americani în vremurile coloniale și post-coloniale, iar celebrul Quakers, precum Lucretia Mott, a condus mișcarea de vot pentru a obține drepturi de vot pentru femei.