În piesa lui William Shakespeare "Julius Caesar", personajele Octavius și Antony au un argument în al cincilea act asupra modului în care vor ataca armatele lui Brutus și Cassius. Antony este soldatul mai experimentat, comandând Octavius pentru a ataca din stânga, dar Octavius refuză, crezând că ar trebui să comanda unitatea mai importantă și un atac din partea dreaptă.
Octavius îi spune lui Antony că ar trebui să fie atacat din stânga. Antony este supărat, întrebându-l pe Octavius de ce întreabă brusc autoritatea sa, dar Octavius stă ferm în credințele sale.
Acest argument precede întâlnirea dintre liderii armatelor, în care schimbă insulte înainte de a se ciocni în luptă. Lupta este scena principală în "Julius Caesar", unde forțele lui Brutus și Cassius sunt învins, forțând liderii să se sinucidă din teama de a fi făcuți prizonieri de război.
Păcatul lui Octavius lui Antony este un moment important în piesa în care Octavius își arată rolul de succesor al lui Caesar. El refuză să primească ordine de la Antony, afirmând sentimentul nou de autoritate. Antony abia acum ia notă de această schimbare a atitudinii lui Octavius și de fapt începe să se adreseze lui Octavius ca și Cezar. Acesta este, de asemenea, un alt moment important în piesă, în care numele lui Caesar nu mai înseamnă numele unui singur om, ci titlul de conducere.
