Criza energetică se referă la o perioadă în anii 1970, când consumul de petrol și gaze din Statele Unite a început să depășească producția internă. Inițial, America a reușit să importe petrol din țările arabe, dar Organizația țărilor arabe exportatoare de petrol, sau OAPEC, a plasat un embargo asupra exportului care a provocat scăderea livrărilor și creșterea prețurilor.
La începutul anilor '70, America a început să consume mai mult gaz și petrol decât a reușit să producă. Inițial, acest lucru nu a cauzat îngrijorare, deoarece Washingtonul credea că SUA ar putea continua să importe petrol din țările arabe. Cu toate acestea, OAPEC a plasat un embargo asupra țării, datorită sprijinului țării față de Israel în timpul conflictului arabo-israelian.Nemulțumirea a izbucnit în Israel după cel de-al doilea război mondial, când forțele aliate au alocat teritorii palestiniene coloniilor evreiești care caută un loc sigur de trăit. Arabii care trăiesc în regiune nu au sprijinit această mișcare, iar conflictele au urmat în curând. Întrucât SUA și Țările de Jos au acționat ca și cele mai mari susținători ai Israelului, participarea lor a încurajat, în parte, OAPEC să implementeze un embargo asupra petrolului. În ciuda previziunilor lui Washington că furnizorii arabi de petrol ar avea nevoie de Statele Unite să rămână solizi din punct de vedere financiar, acest lucru nu a fost cazul.
Criza energetică a avut repercusiuni interne și internaționale. Prețul pe baril de petrol a crescut cu 130%, iar prețurile au rămas ridicate chiar și după ce embargoul sa încheiat în 1974. Pentru a atenua criza, președintele Nixon a încercat să adopte politici energetice, dar, în urma scandalului Watergate, au fost în mare măsură ineficiente.În timpul crizei, oamenii s-au aliniat pentru perioade lungi de timp la stațiile de benzină, dintre care multe s-au închis temporar. Criza a provocat, de asemenea, un interes nou în domeniul energiei regenerabile, iar oamenii au devenit mai conștienți de consumul de energie și de impactul asupra mediului.
