Agențiile de acțiune comunitară sunt organizații publice locale sau private nonprofit care încearcă să combată sărăcia în comunități. CAA-urile împuternicesc comunitățile ajutând indivizii și familiile să dobândească abilitățile și oportunitățile de a obține autosuficiență. /p>
CAA-urile au fost create în 1964 ca parte a Legii privind oportunitățile economice a Președintelui S. Lynn B. Johnson. În timp ce majoritatea organizațiilor non-profit se concentrează pe furnizarea de servicii specifice, cum ar fi locuințe sau formare profesională, CAA adoptă o abordare mai largă, încercând să afecteze schimbările pe scară largă în comunități prin furnizarea unei varietăți de servicii. Scopul principal al unui CAA este de a promova autosuficiența economică în rândul membrilor comunității, iar organizațiile depind în mare măsură de contribuția și voluntariatul membrilor comunității cu venituri reduse. Serviciile tipice CAA includ furnizarea de asistență pentru plata utilităților, oferirea de formare profesională, organizarea programelor de asistență alimentară, combaterea violenței domestice și coordonarea inițiativelor comunității.
CAA exercită o structură de consiliu tripartit, formată dintr-un amestec egal de membri ai comunității, funcționari publici și lideri de afaceri. Membrii comunității sunt încurajați să participe la CAA și să obțină abilitățile necesare pentru a le afecta în mod pozitiv comunitățile. Un CAA se străduiește să implice membrii comunității în toate aspectele organizației, inclusiv planificarea, administrarea și evaluarea eficacității. CAA ajută mai mult de 16 milioane de persoane în fiecare an, iar organizația individuală medie deservește aproximativ 300 000 de persoane. Aproximativ 54% din CAA oferă exclusiv zone rurale.
