Copilăria este o perioadă importantă de dezvoltare în viața tânărului. Poate afecta sănătatea, bunăstarea și educația persoanei. Modelele de dezvoltare holistică încurajează dezvoltarea completă și simultană a nevoilor diverse ale unei persoane, care include dezvoltarea psihologică și emoțională. Spre deosebire de modelele tradiționale de dezvoltare a copilariei, dezvoltarea holistică încurajează o legătură puternică și fluidă între minte, corp și spirit. Dezvoltarea holistică se străduiește să îngrijească toate părțile unui copil, indiferent de vârstă, sex și statut socio-economic.
Metoda holistică de dezvoltare a copilului a apărut în anii 1960 și 1970 și de atunci a câștigat constant o tracțiune. Dezvoltarea holistică urmează mai multe modele, dar una dintre cele mai proeminente este Montessori. În metoda Montessori, se pune mai puțin accentul pe învățarea rapidă prin exerciții și memorare. În schimb, elevii sunt încurajați să învețe în ritm propriu și să se dezvolte intelectual cu un stil de învățare mai exploratoriu. Un obiectiv principal al dezvoltării holistice este de a încuraja copiii să se conecteze cu ceilalți din jurul lor și să fie în contact cu împrejurimile lor naturale. Copiii sunt învățați că lumea este un loc interconectat, cu cooperare între oameni, plante și animale.
Dezvoltarea holistică în școală
În școală, profesorii se concentrează pe învățarea "practică" pentru elevii lor într-un cadru natural și confortabil. Ar putea cere copiilor să lucreze în grupuri mici pentru a finaliza proiecte, iar copiii sunt încurajați să participe la jocul prietenos cu colegii lor. Cadrele didactice consideră că învățarea este experiență și încurajează copiii să se gândească singuri. În loc să memoreze informații și să demonstreze cunoștințe prin teste și chestionare, profesorii adresează întrebări deschise. Ele încurajează dezvoltarea de sine prin faptul că studenții lor învață prin încercări și erori. În loc să pună accentul pe pedeapsa pentru răspunsuri incorecte, ei răspund cu sprijin și entuziasm și încurajează studenții să continue să facă o provocare pentru a produce răspunsul corect. Scopul profesorilor într-un cadru de dezvoltare holistică este de a face pe elevi să se simtă împuterniciți și capabili să facă față provocărilor. Ei se străduiesc să creeze minți de entuziasm, empatie și curiozitate.
Dezvoltarea holistică la domiciliu
Acasă, părinții joacă un rol-cheie în promovarea dezvoltării holistice a copilului. În calitate de îngrijitori primari, părinții și alți membri ai familiei pot ajuta copiii să învețe comportamentul, abilitățile și valorile corespunzătoare. O modalitate prin care părinții participă la dezvoltarea holistică este aceea de a oferi copiilor lor spațiu dedicat jocului creativ. Ei sunt încurajați să identifice interesele copilului și să-l transforme într-o oportunitate de învățare. Dacă un copil se bucură, de exemplu, de avioane, părinții pot învăța copiii unde și cum se fac avioanele, ce tipuri există și multe altele. Părinții folosesc culori luminoase, mobilier prietenos pentru copii și stabilesc spații specifice interesului dedicate promovării intereselor și hobby-urilor copilului. Părinții cu un copil care se bucură de lectură, de exemplu, ar putea crea un colț în casă cu cărți și o zonă de relaxare.
Deoarece interacțiunea cu comunitatea este o componentă importantă a dezvoltării holistice, părinții și educatorii lucrează pentru a construi relații puternice bazate pe încredere. Acasă, prietenii și familia pot continua această legătură. Profesorii ar putea solicita ajutorul unui cadru didactic pentru a promova relații semnificative, mai ales dacă au studenți cu dizabilități.
