Factorii de împingere, cum ar fi sărăcia în cadrul unei comunități, accesul limitat la educație și ocuparea forței de muncă, distanța față de resurse, globalizare, capacitatea unei persoane de a obține un transport mai bun într-un nou domeniu, o creștere a criminalității și frecvența dezastre, pot afecta procesul de migrare. Factorii de tracțiune, cum ar fi standardele mai înalte de trai și salarii, cererile de muncă și libertatea religioasă și politică, dictăm adesea unde se termină migranții.
Factorii de împingere impulsionează imigranții să iasă dintr-o comunitate, în timp ce factorii de atracție atrag migranții către o nouă zonă locală sau comunitate. De exemplu, atunci când o familie locuiește într-un cartier cu sărăcie, cu o creștere a criminalității, înconjurată de instituții de învățământ care nu sunt acreditate sau care îndeplinesc standardele statului, familia poate alege să migreze. Atunci când se stabilește unde să migreze, familia poate evalua factorii de atracție care sunt mai atrăgătoare într-o comunitate diferită. Dacă un oraș este înfloritor cu oportunități de angajare, salarii mai mari, avansuri educaționale, acces la tehnologie și diverse culturi, puncte de vedere și alegeri religioase, o familie este mai probabil să migreze în această zonă pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții. Migrația poate apărea, de asemenea, în același oraș în care oamenii sunt împinși dintr-un cartier și trași într-un cartier mai atrăgător.
