Triunghiul retoric este o teorie a argumentației formale bazată pe idei propuse inițial de Aristotel. Un argument este caracterizat pe un triunghi în care fiecare dintre cele trei puncte este reprezentat de trei elemente de argumentare: ethos, logos și pathos. Etos reprezintă forma sau maniera argumentului, logosul reprezintă mesajul sau ideea centrală, în timp ce patosul este forța emotivă.
Aristotel identifică fiecare dintre ele ca fiind apeluri comune utilizate în argumente. Un argument perfect echilibrat descrie un triunghi cu laturi de lungime egală. Pe măsură ce argumentul se îndreaptă mai mult către un element, laturile triunghiului se prelungesc sau se scurtează pentru ao reflecta.
Atunci când se descompune mai departe categoriile, etosul este componenta etică și reprezintă competența și caracterul vorbitorului și limbajul și formalitățile folosite pentru a prezenta argumentul. Logosul este componenta rațională a argumentului, folosirea faptelor, a statisticilor și a raționamentului. Pathos reprezintă un apel la emoții și credințe spirituale sau culturale.
O versiune a triunghiului dezvoltată de Robert Scholes este deseori predată în școli și leagă ethos cu vorbitorul, cu publicul și cu logo-ul cu mesajul însuși. Această versiune se găsește în cartea "Scrierea argumentelor", publicată pentru prima dată în 1992.
