O teorie bună ar trebui să explice observațiile sau rezultatele unui experiment sau fenomen, fiind de înțeles pentru o persoană laică, în timp ce este de asemenea suficient de rezonabilă pentru a permite teste suplimentare. O teorie bună ar trebui, de asemenea, natura lor, astfel încât alții să o poată testa, și ar trebui să fie, de asemenea, predictive.
Ar trebui să încurajeze testarea și extinderea ulterioară a ipotezei. Teoriile bune înseamnă că alții ar trebui să le poată testa și, dacă este posibil, să le respingă. Acest lucru nu înseamnă că teoriile ar trebui să fie disperabile, dar că ele ar trebui proiectate astfel încât să nu fie nici imposibil de dovedit sau de disproporționat. În acest fel, ar trebui făcute teorii pentru a facilita cercetări și descoperiri suplimentare, fără a le descuraja.
Teoriile ar trebui să poată prezice ce se va întâmpla dintr-un anumit experiment. Aceasta este ceea ce le conferă o poziție mai bună, deoarece baza lor nu este pe speculații pure, ci pe ipoteze informate. Teoriile bune se concentrează asupra efectelor, nu asupra cauzelor unui fenomen. Ele nu sunt, de asemenea, niciodată privite ca declarații de fapt, ci în loc de probabilitate. Teoriile nu sunt privite ca fapte, deoarece acestea sunt adesea revizuite și regândite. A spune că o teorie este un fapt este să înlăture ideea că ar putea fi testate și reformate ulterior, o practică extrem de importantă și considerată de comunitatea științifică.
