Cele șase elemente principale ale tragediei conform lui Aristotel sunt complot, caracter, gândire, dicție, melodie și spectacol. Aristotel credea că gândul, dictatura, melodia și spectacolul erau elementele cele mai puțin importante trebuie să se facă bine pentru ca piesa să aibă succes.
Potrivit lui Aristotel, complotul a fost cel mai important element al unui joc tragic. El credea că complotul era acțiunea piesei. Deși caracterul dă unei anumite calități individului, acțiunile lor îl fac fericiți sau mizerabili. Gândirea se referă la ceea ce se spune în joc, în timp ce dicția se referă la modul în care se spune. Aristotel se referă la melodia și spectacolul piesei ca "accesorii". El spune că muzica trebuie să se potrivească cu starea jocului, iar setarea trebuie să corespundă temei.
