Sistemul conacului era un mod comun de viață în Europa medievală, constând dintr-un cavaler însărcinat cu un conac și 15 sau mai multe familii țărănești care lucrau în sprijinul conacului. Cavalerul era domnul conacul și țăranii și-au făcut drum prin muncă.
Cavalerul a oferit protecție țăranilor săi de la casele de război, dar și el a folosit forța pentru a-i stăpâni și pentru a cere supunere. Acest sistem este responsabil pentru numeroasele castele care supraviețuiesc în Europa. În timp ce majoritatea conacurilor au murit cu Revoluția Franceză, în unele părți ale Germaniei au continuat până în al doilea război mondial.
